Lipsa locurilor de muncă, o pată neagră în diaspora românească

*Situația pieței muncii aduce incertitudinea vieții de zi cu zi *Solidaritatea lasă de dorit in rândul românilor *Șarlatanii au prima prioritate in ”piața românească a muncii”





Lipsa unei surse de venit

Un sondaj din România arată faptul că 80 % din români sunt proprietari de locuințe. Cei plecați peste graniță sunt nevoiți să trăiască platind chiria. În orice casă de români, plata chiriei reprezintă prima prioritate atunci cand apar cheltuielile. Mâncarea, îmbrăcămintea, țigările și alte necesități ocupă ultimul loc pe lista de cheltuieli. Pentru cei care nu au un servici pe perioadă nedeterminată, ori duc lipsa unui loc de muncă, plata chiriei reprezintă un semnal de alarmă care aduce neliniște, sentimentul de nesiguranță și incertitudine a modului de a-și câștiga existența. În perioadele de declin, unii români apelează la caritasuri sau asociații unde lucrează ca voluntari sau alte forme de ajutor a statului italian. Sursele de ajutor, nu se dovedesc întotdeuna a fi sufiicente acelor necesități a traiului din viața de zi cu zi. Există români care aleg o alta cale, care consta in a produce daune celor din jur cu scop de a-și realiza o situație mai bună. Acest tratament îl aplica deseori conaționalilor, lăsând semne de mirare celor pagubiți.
Aspectul menționat nu este o problemă nouă cu care ne confruntăm . Sărăcia este o cauza principală a delincvenței și a comiterii de infracțiunilor în multe state ale lumii.
Solidaritatea

Mulți dintre românii care trăiesc în Italia de o lungă perioadă de timp spun că aici predomină indiferența. Există români care afirmă că nu este adecvat termenul de comunitate de români ci cel de adunatura. Dar totusi există persoane care au rămas neschimbați fața de vitregiile vieții din diasporă și cred cu tărie că merită sa întinzi o mână atunci când ai o posibilitate cât de mică să o faci. Găsirea unui loc de muncă reprezintă principala problemă abordată de către un mare segment al românilor din peninsula Sicilia. Vânzarea unui loc de muncă nu reprezintă o mână întinsă fața de cel ce dorește să lucreze. Majoritatea se află într-o situație precară când cer un loc de muncă iar vânzarea locului nu se poate interpreta ca un ajutor ci poate fi doar implantată ca ajutor in mintea celor lipsiți de caracter. Intrigile aduse de către unii români la locul de muncă, pentru a-și lăsa colegii fara serviciu, arată faptul că există români lipsiți de scrupule. Acești oameni devin persoane evitate de către cei din jur. ” În momentul când nu mai au din cine mânca, aceștia se mănânca între ei precum viermii” ,afirmă Mihai Apostol, un român care lucrează la un post fix in mediul rural . Un alt aspect dezbătut este că românii cu vechime în Italia nu îi învață pe cei noi să-și negocieze salariile cu angajatorul, din motive de orgoliu, egoism sau indiferență. Un alt aspect il reprezintă faptul că noii veniți nu corespund în deplinătate postului de muncă întrucât nu vorbesc limba italiană și în același timp nu o ințeleg. Acest fapt aduce șansa de a obține un salar mic, de a întâmpina greutăți in serviciul prestat sau chiar de al pierde. Bunavoința angajatorului poate duce la ingnorarea acestor dificultăți si de consiliere a angajatului. Asta aduce integrarea lui în mediul social italian prin învatarea modului de viața și muncă autohton.

Asociațiile


Toți românii aflați în căutarea unui loc de muncă apeleaza la ziare cu anunțuri sau asociații în acest sens. În Sicilia circula zvonul ca aceste asociații intermediază muncă la negru și încearcă să profite de cei în dificultate care optează pentru un loc de muncă. Intermedierea muncii la negru constituie infracțiune conform Codului Penal din Italia. Perceperea comisioanelor de genul ” 400 euro pe anul astă ca ai de muncă la fix, salar 600, acte nu stiu dacă-ți face...” sunt ilegale și se identifică cu hoția. Persoanele denunțate riscă sa fie arestate și cercetate penal. Sumele de bani percepute nu trebuie plătite întrucat nu se poate semna un contract în acest sens. În cazul in care păgubitul îl semnează el nu are validitate pentru că în cazul în care ajunge în mâna anchetatorilor, este demascată șarlatania. Asociațiile de acest gen sunt cunoscute de toata lumea. Iar funcționarea lor produce daune românilor din Italia . Singurul tip de comision în domeniul muncii , recunoscut de legea italiană, este cel perceput de sindicate și patronatul italian. Acest tip de comision se plătește în momentul când angajatul lucrează cu contract de muncă iar angajarea acestuia este intermediată de patronat. Din 5 euro la oră pot ajunge circa 5 cenți la patronat. În acel moment angajatul este consiliat juridic și sprijinit în probleme de legislație a muncii, a drepturilor de care dispune, sunt monitorizate și combătute abuzurile suferite de către muncitor ș.a.m.d. . Sistemul legislativ italian din domeniul muncii, aduce o contribuție efectiva in modul de lucru și modul de plată a muncitorului.