Lipsa locurilor de muncă, o pată neagră în diaspora românească

*Situația pieței muncii aduce incertitudinea vieții de zi cu zi *Solidaritatea lasă de dorit in rândul românilor *Șarlatanii au prima prioritate in ”piața românească a muncii”





Lipsa unei surse de venit

Un sondaj din România arată faptul că 80 % din români sunt proprietari de locuințe. Cei plecați peste graniță sunt nevoiți să trăiască platind chiria. În orice casă de români, plata chiriei reprezintă prima prioritate atunci cand apar cheltuielile. Mâncarea, îmbrăcămintea, țigările și alte necesități ocupă ultimul loc pe lista de cheltuieli. Pentru cei care nu au un servici pe perioadă nedeterminată, ori duc lipsa unui loc de muncă, plata chiriei reprezintă un semnal de alarmă care aduce neliniște, sentimentul de nesiguranță și incertitudine a modului de a-și câștiga existența. În perioadele de declin, unii români apelează la caritasuri sau asociații unde lucrează ca voluntari sau alte forme de ajutor a statului italian. Sursele de ajutor, nu se dovedesc întotdeuna a fi sufiicente acelor necesități a traiului din viața de zi cu zi. Există români care aleg o alta cale, care consta in a produce daune celor din jur cu scop de a-și realiza o situație mai bună. Acest tratament îl aplica deseori conaționalilor, lăsând semne de mirare celor pagubiți.
Aspectul menționat nu este o problemă nouă cu care ne confruntăm . Sărăcia este o cauza principală a delincvenței și a comiterii de infracțiunilor în multe state ale lumii.
Solidaritatea

Mulți dintre românii care trăiesc în Italia de o lungă perioadă de timp spun că aici predomină indiferența. Există români care afirmă că nu este adecvat termenul de comunitate de români ci cel de adunatura. Dar totusi există persoane care au rămas neschimbați fața de vitregiile vieții din diasporă și cred cu tărie că merită sa întinzi o mână atunci când ai o posibilitate cât de mică să o faci. Găsirea unui loc de muncă reprezintă principala problemă abordată de către un mare segment al românilor din peninsula Sicilia. Vânzarea unui loc de muncă nu reprezintă o mână întinsă fața de cel ce dorește să lucreze. Majoritatea se află într-o situație precară când cer un loc de muncă iar vânzarea locului nu se poate interpreta ca un ajutor ci poate fi doar implantată ca ajutor in mintea celor lipsiți de caracter. Intrigile aduse de către unii români la locul de muncă, pentru a-și lăsa colegii fara serviciu, arată faptul că există români lipsiți de scrupule. Acești oameni devin persoane evitate de către cei din jur. ” În momentul când nu mai au din cine mânca, aceștia se mănânca între ei precum viermii” ,afirmă Mihai Apostol, un român care lucrează la un post fix in mediul rural . Un alt aspect dezbătut este că românii cu vechime în Italia nu îi învață pe cei noi să-și negocieze salariile cu angajatorul, din motive de orgoliu, egoism sau indiferență. Un alt aspect il reprezintă faptul că noii veniți nu corespund în deplinătate postului de muncă întrucât nu vorbesc limba italiană și în același timp nu o ințeleg. Acest fapt aduce șansa de a obține un salar mic, de a întâmpina greutăți in serviciul prestat sau chiar de al pierde. Bunavoința angajatorului poate duce la ingnorarea acestor dificultăți si de consiliere a angajatului. Asta aduce integrarea lui în mediul social italian prin învatarea modului de viața și muncă autohton.

Asociațiile


Toți românii aflați în căutarea unui loc de muncă apeleaza la ziare cu anunțuri sau asociații în acest sens. În Sicilia circula zvonul ca aceste asociații intermediază muncă la negru și încearcă să profite de cei în dificultate care optează pentru un loc de muncă. Intermedierea muncii la negru constituie infracțiune conform Codului Penal din Italia. Perceperea comisioanelor de genul ” 400 euro pe anul astă ca ai de muncă la fix, salar 600, acte nu stiu dacă-ți face...” sunt ilegale și se identifică cu hoția. Persoanele denunțate riscă sa fie arestate și cercetate penal. Sumele de bani percepute nu trebuie plătite întrucat nu se poate semna un contract în acest sens. În cazul in care păgubitul îl semnează el nu are validitate pentru că în cazul în care ajunge în mâna anchetatorilor, este demascată șarlatania. Asociațiile de acest gen sunt cunoscute de toata lumea. Iar funcționarea lor produce daune românilor din Italia . Singurul tip de comision în domeniul muncii , recunoscut de legea italiană, este cel perceput de sindicate și patronatul italian. Acest tip de comision se plătește în momentul când angajatul lucrează cu contract de muncă iar angajarea acestuia este intermediată de patronat. Din 5 euro la oră pot ajunge circa 5 cenți la patronat. În acel moment angajatul este consiliat juridic și sprijinit în probleme de legislație a muncii, a drepturilor de care dispune, sunt monitorizate și combătute abuzurile suferite de către muncitor ș.a.m.d. . Sistemul legislativ italian din domeniul muncii, aduce o contribuție efectiva in modul de lucru și modul de plată a muncitorului.

A nu uita că ești român


*Lăsarea orașului sau a satului natal reprezintă o schimbare majora pentru mulți români

Poate plecarea a dus la pierderea familiei din anumite motive, sau a cuiva apropiat, sau a unor prieteni care deja au uitat de tine. Resemnarea este uneori imposibilă și face ca multi dintre noi să alunece în extremă. Fiecare roman cunoaște semeni într-o asemenea situație. Urmările plecării pot fi de bun augur sau dăunătoare pentru starea de spirit a multora. Unii au plecat cu gândul de a șterge cu buretele viața neplăcută de acasa și de a-și reface viața departe de casa, totul rezumanduse la pasul de pornire financiar. Alții au plecat cu gândul de a imbunatati viața de acasă, sau pentru adunarea resurselor de construire a unei famili sau de intretenere a acesteia. La majoritatea românilor, planurile nu s-au putut îndeplini in totalitate sau chiar deloc. Fiecare a cautat un refugiu pentru a trece peste neplacerile trăite. La foarte mulți refugiul a dus la degradarea vieții, alcool in exces,pierderea serviciului, fapte care sa le afecteze imaginea personala sau sa dauneze celor din jur. Incercarea de de ignorare a situației neplacute este deseori zadarnică. Fortificarea tuturor punctelor slabe este soluția plauzibilă. Singuratatea și lipsa de ajutor duce la trezirea multora, care in cele din urma devin mai reci și ignora neplăcerile sau esecurile, din dorința de a supraviețui și de a rezista vieții trăite departe de casa.
Cineva spunea ca cei mai fericiti români nu traiesc in România. Se subânțelege faptul că se referea la cei de peste hotare. O bună parte din românii plecați, au o părere contrarie și traiesc cu gândul că erau mai fericiți acasă. Dar în cele din urmă, aspectele de natură finaciara ii face sa închida ochii și să-și ducă viața mai departe peste graniță.



Identitatea noastră si mândria de a fi român
*prima noastră identitate este aia de oameni iar cea de a doua este cea naționala. Amâdoua trebuie arătate.

Indentitatea de român nu se rezumă numai la cartea de identitate. Buletinul nu este prima identitate. Identitatea naționala are întâietate în imaginea unui român. Aratând identitatea națională, un român scoate în evidență cultura poporului său, educația, nivelul de civilizație și originile sale istorice. Nu se poate menționa în acest caz, acea categorie de români care vorbesc urât despre țara lor, spunând ca nu avem ce mânca și cu ce ne imbraca. Mulți
și au lăsat țara pentru faptul că nu pot pune bani deoparte pentru realizarea unui scop dorit, dar nu pentru că mureau de foame. Acei români fac afirmații mincinoase pentru a trezi mila străinilor. Rezultatele sunt devastatoare și exagerate atunci când vedem ca România e confundată cu popoare subnutrite din Africa unde sondajele arată cifre cutremuratoare de persoane și copii morti din cauza foametei. Asta duce la profitul celor care expolateaza români și traiesc cu gândul că dacă oferă 500 euro salar unui român, îi este de mare ajutor angajatului.

Ionuț Rotaru